Paul Dimo - Colegiul Tehnic “Paul Dimo”
Paul Dimo
(1905-1990)

 om de ştiinţă şi inginer electroenergetician

 8

Născut la 10 iunie 1905 la Turnu Severin, a urmat cursurile Şcolii Politehnice din București în perioada 1923-1928. A continuat studiile în Franţa între 1929-1930, fiind şi inginer diplomat al Şcolii Superioare de Electricitate din Paris. Şi-a început cariera ca proiectant, devenind director tehnic la Societatea de Gaz şi Electricitate din București.

A fost de trei ori laureat cu înaltă distincţie Premiul de Stat pentru: Planul de electrificare a ţării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroieni (1954); lucrarea „Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat”. În 1961, Academia Romana i-a acordat Premiul Traian Vuia pentru contribuţiile la Studiul stabilităţii statice a sistemelor energetice.

S-a făcut cunoscut pe plan mondial în calitate de creator al analizei nodale, cunoscută sub denumirea de Dimo’s Rei Methods. În 1968 a devenit doctor în ştiinţe tehnice al Institutului Politehnic din Bucureşti, cu teza Analiza sistemelor electroenergetice şi doctor docent al aceluiaşi institut în 1970.

Prin analiza nodală, a metodelor REI (R – radial; E – echivalent; I – independent) şi noţiunile noi pe care le-a introdus în tehnica mondială, a reuşit să calculeze cele mai complexe reţele electrice naţionale şi continentale. Aceasta teorie este actuală în prezent ca şi atunci când a fost lansată cu 50 de ani în urmă, fiind profund originală şi fără fisuri, uimind pe cercetătorii în domeniu de pretutindeni.

Paul Dimo a studiat analiza nodală pentru sisteme complexe şi posibilităţile de analiză pentru calculatorul electronic alfa numeric asociat cu analizorul grafic Dimo – anagraful Dimo. Pentru descoperirile şi invenţiile sale a obţinut numeroase brevete de invenţie, astfel: brevet de invenţie român pentru evitarea supratensiunilor prelungite (1957) şi în SUA, RFG, Franţa, Canada s.a. În 1966 a obţinut brevetul OSIM pentru anagraful Dimo, brevetat şi în SUA, Franţa şi Anglia.

Din vasta bibliografie semnată de Paul Dimo cităm: Tratarea neutrului reţelelor de înaltă tensiune (1960); Analiza nodală a sistemelor electroenergetice (1968), tradusă în franceză, rusă şi engleză; Calculul şi proiectarea sistemelor electroenergetice (1971); Nodal Analysis of Power Systems (1975); REI models and state indicators (1979) şi altele, traduse în limbi de mare circulaţie. A fost ales de Academia Romana membru corespondent la 21 martie 1963 şi membru titular la 22 ianuarie 1990. A fost membru al Societății Franceze a Electricienilor. A fost distins cu prestigiosul Premiu Montefiori care se acorda o data la cinci ani. A trecut în nefiinţă la 17 aprilie 1990.